Mesajul meu catre epoca de aur

on .

 

         Incerc sa-mi pun ordine in ganduri. Rezultatul il impart cu voi, in speranta ca cineva, cumva, o sa inteleaga ceva. Dar fara asteptari majore. In acest mod, dezamagirile sunt evitate. Am observant ca lipsa de caracter, problema evitarii morale este omniprezenta.

Era comunista ne-a marcat definitiv bagandu-ne in cap, de multe generatii, ca cel mai bine e sa nu te bagi, sa nu te implici deloc in nimic din afara fiintei tale producatoare de rahat, invidie si ura. Sa stai pe margine si sa iti dai cu parerea doar cand altul greseste. Facand ceva, evident. Sa nu te implici si sa nu lasi pe nimeni de langa tine sa se implice. Motivul acesta de suferinta se manifesta cand toti vrem sa fim eroi, dar suntem comozi si lasi. Pentru asta am inventat zicala “capul plecat sabia nu-l taie”. Si am facut din asta un mod de viata. Unul las si excremental.

A scoate capul dintr-un grup si a face ceva este un act de curaj, iar noi, se pare, nu iubim curajul. “De ce a facut asta? Cine l-a pus?” se ridica murmurand glasuri de apatici mosi care nu suporta iesirile capetelor din greseala, din caracter sau din pasiune, dintre cele plecate in fata sabiei . Avem alte valori ale lipsei de caracter. Se pare ca in pasiunea noastra, si nu numai, sunt iubiti cei care sunt “the good guys”, baietii care sunt rabdatori, au capacitatea de a nu vocifera si de a nu avea initiative. Omul mediocru ajuns intr-un post de conducere isi va cultiva in jur doar persoane si mai mediocre, ca sa nu zic proaste. Le va face viata un infern colegilor care au curajul sa il infrunte. Si mediocritatea asta este promovata la scara larga. Colegul mediocru al celuilalt coleg mediocru este ridicat la rang de consilier. Si, ca o fireasca urmare a naturii, el va deveni inlocuitorul sau. Dupa cum zicea si Constantin Radulescu-Motru in Psihologia ciocoismului, “omul de caracter la români nu este acela care este consecvent cu sine însuşi, ci acel care n-a ieşit din cuvîntul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei.“ Si uite cum se creaza un cerc vicios, in care opinia si individualismul creator de initiativa este condamnat cu cea mai mare fermitate. Ne urmarim pe dupa colturi, da de prindem pe celalalt cu greseala, urmand a-l judeca, condamna si nimici. Se taie capetele tinerilor, neinstruiti si nelipitori de lampi si tranzistoare, dupa aceleasi norme primitive si agresive. Si auzim iar murmuri de mosi senili “De ce nu avem tineri in radioamatorism?”. Din cauza zicalelor pe care le carati in spate, de aia.

Din pricina fricii de a ajunge un nimeni dintr-un nimeni care a pus impreuna o lampa si un filtru PI, gandire care, egoista fiind, duce fix la neimplicarea tinerilor in jegul produs de voi. Poti face orice chestie constructiva ca oricum nu ti se vor recunoaste meritele, pe principiul “decat sa creem discutii, mai bine nu recunoastem nimic”. Lipsa caracterului nu poate fi compensate de nimic, iar libertatea fara asumarea raspunderii a accentuat-o.

Ganditi-va la cei tineri, pentru ca infrangerea caracterelor se face din frageda pruncie. Voi, cu atitudinea voastra irationala ii indepartati si le remodelati modul de gandire. Si nu in bine. Voua nu va convine nimic, toti ceilalti sunt prosti, vecinii de pe scara sunt primitivi. Ne tot spuneti ca voi stiti mai bine directia, ca aveti experienta. Sunteti certati cu toti, inclusiv cu voi insiva, sunteti pe un piedestal unde nimeni nu poate ajunge la voi. Sau asa credeti voi. Va inselati.

Noi, tinerii, trebuie sa ne hotaram daca ne situam de partea libertatii de exprimare si a asumarii raspunderilor, lucru de care voi nu sunteti capabili. De o deschidere spre cooperare interesata doar de scopul hobby-ului, nu de ciupeli marunte si deconturi de cazare. Trebuie sa ne hotaram daca hobby-ul se transforma in profesie sau profesia sustine hobby-ul . Sa ne dam mana si sa stergem dureroasa istorie din contemporan, nelasand stafiile care mai exista sa mentina o stare de fapt mediocra. Implicarea si asumarea raspunderii trebuie sa fie pe primul plan. E greu, pentru ca aceste lucruri ar trebui implementate la nivel de societate. Dar putem incepe noi, la nivel mai mic. Am putea da un exemplu elocvent. Dar stai, societatea nu prea stie de noi. Oare ar fi bine sa facem si putin marketing? Poate. Sunt doar gandurile mele din seara aceasta.

Voi continua sa gandesc la fel, sa condam minciuna, jegul uman, hotia, slugarnicia si fatarnicia. Si, probabil, voi supara pe multa lume. Imi asum acest lucru. La fel cum imi asum gandurile. Voi sustine inteligenta si fair-play-ul, intotdeauna.

Prostia este prostie, indiferent de cauza, regim si seful de trib. Incultura, greselile gramaticale si lexicale fac si ele pare din nemarginita prostie. Intr-un hobby poate fi multa prostie, incomensurabil de multa prostie, prostie care nu are cum sa-si dea seama de implicatiile propriei existente si de perpetuarea sa. Dupa cum zice alta vorba romaneasca, mama prostilor e intotdeauna gravida. Dragi colegi de hobby, fundatia incepe sa cedeze….la nivel de sport, la nivel de oras, la nivel de tara. Depinde doar de noi s-o intarim putin, cat sa ne mai suporte o vreme.

Celor carcotasi le spun un calduros 99 si va reamintesc ca voi face toate eforturile ca gandurile din seara asta sa fie sustinute in continuare, personal si institutional.

Daniel Salagean YO5DSG